De ce este important să ne cunoaștem stilul de atașament?

Stilurile de atașament

Dacă ți se pare că, orice ai face, relațiile tale devin toxice într-un timp mai lung sau mai scurt, s-ar putea ca stilul tău de atașament, pe care l-ai dezvoltat cu îngrijitorul tău principal în copilărie (mama), să fie unul nesigur. Iată ce sunt stilurile de atașament, cum au luat ele naștere, și cât de importante sunt pentru a avea relații fericite și împlinitoare.

În anii ’50, psihiatrul britanic specializat pe lucrul cu copiii, John Bowlby, si psihologul canadian, Mary Ainsworth, au ajuns, independent unul de celălalt, la aceeași concluzie: felul în care nevoile copilului mic sunt îndeplinite determină setul de convingeri pe care le va avea ca adult, convingeri referitoare la felul cum trebuie să fie tratat, cum să îi trateze pe alții, și ce este mai important, cum merită să fie tratat. Astfel s-a născut Teoria Atașamentului. Ea studiază modul în care copiii dezvoltă relații emoționale sănătoase cu persoanele importante din viața lor, în special cu părinții sau cu îngrijitorii principali. Aceste relații afective formează baza pentru dezvoltarea unor abilități sociale și emoționale adecvate pe termen lung.

În anii ’80, psihologii Cindy Hazan și Philip Shaver au aplicat teoria lui Bowlby și Ainsworth asupra relațiilor romantice adulte, astfel luând naștere stilurile de atașament cunoscute în prezent, 4 la număr.

Care sunt stilurile de atașament?

Vom exemplifica stilurile de atașament cu exemple din viața reală, exemple în care te poți regăsi și tu, cu mențiunea că o persoană se poate recunoaște nu doar într-unul, ci chiar în două sau mai multe stiluri de atașament.

M are o relație cu S. A intrat în această relație cu încredere și nu are așteptări nerealiste, nu este geloasă, oferă și primește afecțiune cu aceeași ușurință. Își poate gestiona timpul atât când este cu partenerul, cât și singură, sau când iese cu prietenele. Este mereu veselă și dispusă să discute cu S. despre îmbunătățirea relației lor, despre visele și aspirațiile sale, și despre orice, în general.

În copilărie, M. s-a simțit în siguranță, iubită și valorizată de părinții ei, astfel că acum vede lumea ca pe un spațiu sigur, iar în oameni observă în primul rând părțile lor bune.

M are un stil de atașament securizant (sau sigur).

A are o relație cu S. Mereu se îngrijorează când S. nu îi răspunde la telefon sau la mesaje. Și îl sună des. Își face tot felul de scenarii în minte când partenerul întârzie. Nu se descurcă singură, are mereu nevoie de ajutorul și prezența lui. I se pare că S. o evită și îi este teamă că va fi părăsită, că va fi înșelată. Cere mereu validare, dovezi de iubire și aprobare în tot ceea ce face. Crede că nu este destul de valoroasă pentru ca S. să o aprecieze.

În copilărie, A. nu s-a simțit în siguranță, iar părinții ei nu au făcut-o să se simtă valoroasă, așa că acum nu are încredere în ea și caută validare continuă în exterior.

A are un stil de atașament anxios (sau preocupat).

E are o relație cu S. A ezitat mult să intre într-o relație. Nu se simte confortabil în intimitate. Chiar și așa, preferă să facă majoritatea lucrurilor singură. Toată viața a fost independentă, nu a vrut să depindă de alții. Nu îi place să își dezvăluie emoțiile în fața partenerului, și nu știe să răspundă emoțiilor lui, așa că evită discuțiile ”complicate”.

E a fost un copil sensibil, iar nevoile ei emoționale nu au fost îndeplinite, așa că acum evită apropierea, ca să nu mai fie dezamăgită.

E are un stil de atașament evitant (sau respingător).

D are o relație cu S. Și ea a ezitat mult până a acceptat să intre în relație, dar acum a devenit sufocantă. Are reacții contradictorii: uneori caută apropierea, ca imediat după aceea să o respingă. Are o dorință imensă de iubire, dar în exterior este rece și respingătoare. S. nu știe niciodată cum să se poarte cu ea, pentru că este schimbătoare în comportament, emoții și acțiuni.

D a fost traumatizată în copilărie, iar părinții ei au neglijat-o des, atât fizic, cât și emoțional. Ei erau și sursa de siguranță, dar și sursa de frică.

D are un stil de atașament dezorganizat (sau evitant-temător).

De ce este important să ne cunoaștem stilul de atașament?

Fiecare persoană are un set de reguli și convingeri personale despre relații: cum ar trebui să fie un partener, ce trebuie să se întâmple într-o relație și cum să se poarte partenerii unul cu celălalt. Uneori aceste convingeri nu sunt sănătoase, iar astfel iau naștere relațiile toxice. De exemplu, o persoană cu stil de atașament evitant va fi atrasă de o persoană cu stil de atașament anxios, pentru că aceasta îi va valida tendința spre independență (e normal să fugi de cineva care te sufocă). Persoana anxioasă va încerca mereu să se ”agațe”, iar cea evitantă să fugă, creându-se un cerc vicios din care niciunul nu va ieși, deși relația nu este satisfăcătoare pentru niciunul dintre ei.

De cele mai multe ori nu ne dăm seama că nu avem o bază sănătoasă pentru relații. Trecem dintr-o relație nepotrivită în alta ca pe pilot automat, sperând mereu că următoarea relație va fi mai bună, dar fără să schimbăm nimic. Stilul de atașament căpătat în copilărie este ca un filtru prin care percepem relațiile, și indiferent ce am face, nu putem vedea altfel lucrurile.

Aproximativ jumătate dintre oameni au un stil de atașament securizant. Ei au relații sănătoase și fericite, de cele mai multe ori. Din cealaltă jumătate fac parte cei cu stiluri de atașament nesigur: anxios, evitant sau dezorganizat. Dacă devenim conștienți de stilul nostru de atașament, ne putem dori să îl schimbăm, pentru a putea avea relații sănătoase în viitor.

Primul pas este de a identifica comportamentele nesănătoase și de a înțelege la ce putem avea nevoie să lucrăm pentru a ne îmbunătăți viața relațională.

Stilurile de atașament pot fi schimbate?

Există ideea că este imposibil să ne schimbăm stilul de atașament. Însă studiile recente în domeniul psihologiei au arătat că stilurile de atașament nu sunt fixe pe tot parcursul vieții. De fapt, avem capacitatea de a ne adapta și de a ne schimba stilurile de atașament în funcție de experiențele și relațiile pe care le avem în viața noastră.

Terapia și consilierea sunt instrumente puternice care pot ajuta să ne înțelegem și să ne modificăm stilurile de atașament. Prin explorarea trecutului și înțelegerea modului în care acesta ne influențează comportamentele și relațiile actuale, putem începe să identificăm și să schimbăm modelele nesănătoase sau limitative de atașament.

Exercițiile de conștientizare și practicile de auto-reflecție pot fi de asemenea utile în acest proces. Putem învăța să ne recunoaștem și să ne explorăm nevoile și temerile, iar apoi să lucrăm pentru a dezvolta un atașament mai sigur și mai sănătos în relații.

Deci, chiar dacă poate părea dificil la început, să schimbăm un stil de atașament nu este imposibil. Cu răbdare, introspecție și sprijinul potrivit, putem începe să construim relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare.

Acest curs oferă instrumentele și resursele necesare pentru a înțelege mai profund cum funcționează atașamentul în relațiile tale și cum să îl îmbunătățești.

Prin participarea la acest curs, poți explora diferitele modele de atașament și influențele acestora asupra relațiilor tale prezente și viitoare. Vei învăța să identifici și să înțelegi nevoile tale și ale partenerului tău în relație și să dezvolți abilități practice pentru a crea conexiuni mai sănătoase și mai satisfăcătoare.

Fie că ești interesat de îmbunătățirea relațiilor romantice, familiale sau sociale, acest curs te poate ghida în călătoria ta către autodescoperire și dezvoltare personală.

Descoperă propriul stil de atașament și investește în creșterea ta emoțională și relațională! Este un pas important pe care îl poți face pentru a trăi o viață mai împlinită și mai conectată emoțional!