Ortorexia nervoasă, o boală deghizată în virtute

Ortorexia nervoasă, o tulburare alimentară ce se caracterizează prin obsesia pentru alimentația sănătoasă, poate avea implicații semnificative pentru persoanele cu boli autoimune. Definită ca o preocupare excesivă pentru alimentele pure și sănătoase, ortorexia nervoasă poate duce la restricții alimentare autoimpuse severe, anxietate și izolare socială.  Această tulburare se poate manifesta printr-o dorință intensă de a controla alimentația, evitând anumite alimente și concentrându-se excesiv pe nutrienți. Alimentația sănătoasă este esențială pentru persoanele cu boli autoimune, dar același lucru poate fi spus și despre sănătatea mintală. În acest articol vreau să atrag atenția asupra ortorexiei.

Ce este ortorexia și cum se poate transforma dorința de a mânca sănătos într-o obsesie dăunătoare, cu consecințe negative asupra bunăstării fizice și mentale.

Experiența mea

Când eram copil, să mănânci era o acțiune normală și necomplicată. Mama gătea așa cum învățase de la bunica sau de la colegele de serviciu. Era penurie de alimente, dar ea reușea să pună mereu mâncare pe masă. Sunt sigură că făcea eforturi să găsească ingredientele de bază. Uleiul și zahărul erau pe cartelă, iar pentru celelalte alimente stăteam la coadă. Aveam mâncare gătită în casă zilnic, iar de Sărbători masa era plină de preparate speciale, pe care nu le gustam decât atunci. Încă nu apăruse noțiunea de ”mâncat sănătos”.

Fac un salt în timp. Am 40 de ani, iar Internetul și-a luat avânt în România. Tocmai mi-am cumpărat primul smartphone și încep să descopăr cu uimire că alimentația joacă un rol important în menținerea și recăpătarea sănătății. Până atunci credeam că ”dieta” este o chestie nasoală și obligatorie dacă vrei să slăbești sau dacă ai hepatită sau diabet. Atât. În rest, poți mânca orice, că nu contează.

Niciun medic nu îmi vorbise despre importanța alimentației în sănătate. O singură dată medicul meu de familie atinsese subiectul ”alimentație”, atunci când începuse să îmi crească accelerat colesterolul. Eu o întrebasem de ce îmi crește colesterolul și dacă are legătură cu extirparea vezicii biliare, iar ea mi-a zis că probabil mănânc greșit. I-am zis că mănânc la fel ca acum un an, sau doi, sau dintotdeauna, când nu aveam colesterolul crescut. A început să crească doar după operația de colecistectomie. Ea m-a întrebat dacă mănânc pateu și organe. Am zis că da, mănânc. ”Păi vezi, de aia ai colesterolul crescut”. Mi-a închis gura. Eu eram de vină că nu încetasem să mănânc pateu după colecistectomie.

*

Am continuat să citesc materiale diverse pe tema alimentației. Pe Internet începea, încet, să se răspândească ideea de ”mâncat sănătos”. Am citit despre alimente și alimentație pro inflamatoare, adică acele alimente care ar putea să producă sau să întrețină inflamația în organism. Era tema cea mai importantă pentru mine. Eram într-un puseu continuu de inflamație, cauzat de boala autoimună, puseu care dura de mai mult de 20 de ani. Rar îmi scădea VSH-ul sub 40 și eram chinuită de dureri zilnice. Am început să fiu atentă la ce mănânc, la cantități, combinații, felul în care găteam.

Apoi am renunțat la gluten, iar efectul a fost incredibil. Am atins remisia rapid, iar asta m-a motivat să continui să pun accent pe alimentație. Nimic nu mi se părea prea mult sau prea greu, căutam tot mai multe metode pentru a mă simți mai bine. Mai multe ingrediente anti inflamatoare, metode de a găti mai sănătoase, ore stricte de masă… Mă uitam de sus la cei care încă mai aveau dureri și se plângeau că este greu să își schimbe alimentația. Eram încurajată și de faptul că tot mai mulți oameni mă întrebau ce am făcut, cum am atins remisia. Eram pe val.

Și am continuat să fiu pe val timp de 7 ani, până am intrat la menopauză și am ieșit brusc din remisie cu cel mai puternic puseu de inflamație, așa cum nu mai avusesem niciodată. Asta m-a făcut să îmi reconsider viața. M-a făcut să cunosc smerenia. Să îmi dau seama că sunt un fir de nisip care nu controlează nimic, iar tot ce pot face este să mă bucur de clipa prezentă și să îmi văd de treaba mea, fără să mă consider buricul pământului.

*

Nu am încetat să prioritizez alimentația, dar acum făceam asta de pe alte baze. Am realizat că felul în care mănânc este important doar într-un context mai larg, care implică și alte elemente, cum ar fi sănătatea mintală, în primul rând, precum și activitatea fizică, odihna și somnul, calitatea relațiilor, și dezvoltarea vieții spirituale și intelectuale.

De curând, m-am întâlnit cu o prietenă. Urma să ne vedem la ora prânzului, să mergem să mâncăm și să facem o plimbare. A intervenit ceva, iar prietena mea a fost nevoită să amâne ora noastră de întâlnire cu câteva ore. Și-a cerut scuze că îmi dă programul de masă peste cap. Ceva din vocea ei m-a făcut să fiu atentă și să conștientizez că nu este prima dată când persoanele cu care mă întâlnesc țin cont de ora mea de masă. Până atunci gândisem că acesta este un gest frumos din partea lor, și chiar așa și era. Dar mai era și altceva care m-a dus cu gândul la tema articolului de față:

Oare nu exagerez?

Am făcut acest periplu lung prin experiența mea ca să se înțeleagă contextul. Faptul că noi, autoimunii, avem boli debilitante, cu dureri și alte manifestări pe care nu reușim să le înțelegem și să le controlăm, boli în fața cărora și medicina se declară neputincioasă, reflectă o realitate importantă, care, din păcate, este adesea ignorată. Și anume că putem dezvolta și alte afecțiuni, care să ne atingă sănătatea mintală.
Faptul că reușim să găsim alinare în metode puțin recomandate în medicină pentru bolile autoimune, ne face să sperăm la o viață normală. Restricțiile alimentare pe care ni le autoimpunem deseori ne reduc simptomele bolii autoimune, iar asta ne face să perseverăm în această direcție. Nu ne este ușor. De multe ori suntem descurajați chiar de medici, în ciuda faptului că avem rezultate. Iar uneori exagerăm.

Ce este ortorexia?

Termenul de „ortorexie” a fost folosit pentru prima dată de doctorul Steven Bratman în 1996 și definește o importanță majoră dată alimentației corecte sau sănătoase. Deși a fi conștient și preocupat de calitatea nutrițională a alimentelor pe care le consumă nu este o problemă în sine, persoanele cu ortorexie devin uneori atât de fixate pe „mâncat sănătos”, încât viața lor devine foarte complicată, iar starea de bine și chiar sănătatea pot fi afectate.
Există două feluri de ortorexie: ortorexia nervoasă și ortorexia sănătoasă. Deși nu este recunoscută în mod oficial de clasificările internaționale actuale ale tulburărilor psihiatrice, ortorexia nervoasă este considerată o tulburare atipică de alimentație definită de o obsesie pentru o alimentație „sănătoasă”. Spre deosebire de ortorexia nervoasă, ortorexia sănătoasă este definită prin importanța rațională atribuită unei alimentații și unui stil de viață sănătos.
Cum ne dăm seama dacă am depășit pragul preocupării normale pentru ”mâncat sănătos”?
Studiile arată că persoanele care urmează o dietă alimentară, impusă de medic sau autoimpusă, împărtășesc unele caracteristici comune cu persoanele diagnosticate cu o tulburare de alimentație în ceea ce privește tendințele lor ortorexice la nivel emoțional, comportamental și de personalitate. Adică faptul că au restricții alimentare le modifică nu doar sănătatea fizică, ci și și pe cea mintală. Iar cei care au trăsături perfecționiste și tendința de a controla totul au un risc mai ridicat de a dezvolta ortorexie nervoasă.
Mai jos am listat semnele și simptomele ortorexiei. Fiecare dintre noi poate bifa unul sau mai multe dintre simptome, iar severitatea acestora poate fi mai mare sau mai mică. Important este să conștientizăm în ce măsură ne afectează viața.

Care sunt semnele și simptomele ortorexiei?
• Verificarea compulsivă a listelor de ingrediente și a etichetelor nutriționale
• Creșterea îngrijorării cu privire la cât de ”sănătoase” sunt ingredientele
• Eliminarea unui număr mare de grupuri de alimente (tot zahărul, toți carbohidrații, toate lactatele, toată carnea, toate produsele de origine animală, etc.)
• Incapacitate de a mânca altceva decât un grup restrâns de alimente care sunt considerate „sănătoase”, ”curate” sau „bio”
• Interes neobișnuit pentru cât de sănătos mănâncă alții
• Un sentiment de superioritate în ceea ce privește alimentația lor și intoleranța față de comportamentele și credințele alimentare ale altor oameni
• Niveluri ridicate de perfecționism
• Timpul consistent petrecut cu gândul la ce mâncare ar putea fi servită la mesele viitoare
• Afișarea unui nivel ridicat de suferință atunci când alimentele „sigure” sau „sănătoase” nu sunt disponibile
• Urmărirea obsesivă a conținutului despre alimente și „stil de viață sănătos” pe rețelele sociale
• Problemele legate de imaginea corpului pot sau nu să fie prezente (preocuparea pentru a slăbi sau a se îngrășa)
• Deficiențe psihosociale în diferite domenii ale vieții (profesional, familie, prieteni, evenimente sociale, etc.)
• Sentimente intense de vinovăție și rușine după consumarea unor alimente interzise, chiar dacă este o cantitate mică

Cum ne influențează rețelele sociale tendințele ortorexice?

Cei mai mulți dintre noi, autoimunii, suntem dezamăgiți de faptul că, deși am fost la nenumărați medici de nenumărate specialități, aceștia nu au găsit o metodă să ne vindece. Unii dintre noi nu au primit un diagnostic corect, unora li s-au prescris medicamente care au declanșat alte boli și simptome, iar altora li s-a spus că nu au nimic, în ciuda simptomelor supărătoare. Medicina este limitată în fața bolilor autoimune. Acesta este crudul adevăr.
Cei mai mulți dintre autoimuni au căutat alternative, așa ca mine. Eu am început prin a căuta pe Internet ca să înțeleg ce înseamnă boala cu care am fost diagnosticată, ce înseamnă și ce presupune autoimunitatea și ce măsoară acele analize care sunt mereu încercuite ca fiind prea mari sau prea mici. Am citit despre anticorpi, antigeni și de ce imunitatea o ia razna, atacând țesuturile proprii. Aveam o boală autoimună de peste 20 de ani și nu știam ce înseamnă o boală autoimună. Mai târziu, au apărut rețelele sociale.
*
Prima rețea socială pe care am folosit-o a fost Facebook. Am fost foarte emoționată când am găsit grupul Spondilita Romania și am intrat în contact cu oameni care aveau aceeași boală ca și mine. În timpul spitalizărilor nu prea aveam ocazia să comunic cu oameni cu spondilită. Se pare că suntem destul de puțini. Apoi am descoperit și alte grupuri cu oameni care căutau alinarea bolilor autoimune. Pe unele am rămas, din altele am ieșit. Acum 10 ani am creat Oana fără gluten și am devenit din consumator, creator de conținut.
Rețelele sociale (Facebook, Instagram, TikTok, Youtube, etc.) sunt disponibile pentru vizualizare, editare și creare de conținut 24 de ore din 24, pe orice fel de dispozitiv conectat la Internet, oriunde și oricând. Studiile arată că expunerea continuă și lipsa de educație în privința acestor rețele pot duce la exacerbarea simptomelor de ortorexie nervoasă sau o pot declanșa. Constanta expunere la conținutul care promovează practici ortorexice poate conduce la ideea că acestea sunt normale. Ne amintim cu toții de blogerița vegană cu sute de mii de admiratori care a murit de inaniție.
Interesul mass-media pentru ortorexie a început în 2010, când o bloggeriță vegană americană faimoasă a recunoscut în fața celor 70.000 de urmăritori de pe Instagram că a avut o tulburare alimentară bazată pe obsesia de a mânca sănătos. De atunci, au apărut bloguri, forumuri, pagini și alte conturi pe rețelele sociale care discută despre constructul ortorexiei nervoase, precum și despre experiențele oamenilor cu privire la această tulburare.
Influencerii cu zeci, sute de mii sau milioane de urmăritori poartă o mare responsabilitate în privința mesajului difuzat pe rețele. Faptul că au așa de mulți urmăritori le conferă automat legitimitate în mintea oamenilor. Dacă mai au atașat și un titlu profesional (medic, coach, facilitator, terapeut, etc.) deja devin de necontestat.
Ce ar trebui să facem pentru a beneficia de sfaturile de pe rețelele sociale, dar în același timp să ne ferim de influența negativă?
• Cel mai simplu sfat care poate fi dat în acest caz este acela de a limita timpul petrecut pe rețelele sociale. Astfel, vom fi nevoiți să facem o triere a paginilor, conturilor și grupurilor pe care le putem urmări. Urmărirea excesivă a conținutului legat de alimentație pe rețelele sociale ne poate expune la riscuri legate de scăderea stimei de sine, anxietate alimentară și agravarea ortorexiei.
• Să alegem să urmărim conturi care promovează o atitudine echilibrată față de mâncare, care nu denigrează alți influenceri și care au o atitudine pozitivă în general, oameni pentru care mâncatul sănătos nu înseamnă doar restricții și care privesc viața într-un mod realist.
• Să verificăm sfaturile găsite pe rețele înainte de a le pune în practică. Să facem ca ziariștii: verificarea din 3 surse. Dacă încercăm o rețetă de prăjitură și nu ne iese nu este un capăt de țară, dar dacă vrem să luăm un supliment alimentar sau să urmăm o cură de detoxifiere ar fi bine să ne documentăm serios înainte de a o face.

Ghid practic pentru a rămâne în limitele ortorexiei sănătoase

Este important ca noi, autoimunii, să avem un stil de viață sănătos, din care alimentația să fie un pilon de bază. Dar ce mai este de o mare importanță pentru noi este sănătatea mintală. Ortorexia nervoasă este o tulburare mintală care ne poate agrava sănătatea și bunăstarea, de aceea este bine să devenim conștienți că această tulburare există și că ne poate afecta.
Mai jos am alcătuit un mic ghid practic care să ne ajute să rămânem în limitele ortorexiei sănătoase, fără a păși pe calea dureroasă a ortorexiei nervoase.
Stabilirea unui plan alimentar sănătos:
La început este cel mai greu, ne-am putea simți descurajați sau depășiți de situație. Nu știm ce alimente ar trebui să evităm și ce alimente ar trebui să includem. Ar putea fi nevoie de ajutorul unui profesionist în nutriție și ar trebui să ne educăm noi înșine în bazele nutriției, astfel încât să nu facem greșeli majore.
Găsirea unui echilibru:
Decizia de a exclude o întreagă grupă de alimente ar trebui luată în urma unei diete de excludere temporare, sau la recomandarea unui medic. Să nu excludem în mod aleator grupe alimentare, doar pentru că așa spun unii influenceri. Putem exclude glutenul, dar nu toate cerealele. Putem exclude laptele și smântâna, dar nu toate lactatele. Putem exclude carnea de porc cu multă grăsime, dar nu toată carnea. Să mâncăm cât mai diversificat ne permite starea de sănătate.
Concentrarea pe bunăstare, nu pe restricții:
Mulți urmăritori mi-au mărturisit că au avut o revelație atunci când am scris că cel mai bine este să ne focusăm pe alimentele pe care le putem mânca, nu pe cele la care avem intoleranță. Imediat după ce au început să facă asta, starea lor de bine s-a îmbunătățit. Nu s-au mai simțit descurajați sau neputincioși în fața restricțiilor alimentare, iar atenția lor s-a putut îndrepta și spre alte mijloace de a obține bunăstarea, nu doar alimentația.
Să fim conștienți de fragilitatea noastră psihică:
Să ne educăm în direcția în care să putem urmări obiectiv un conținut pe rețele sociale, fără a face judecăți de valoare și fără a ne compara cu alții. Să ne creștem stima de sine, să ne conștientizăm anxietatea, atunci când ea există, și să fim blânzi cu noi.
Găsirea unui suport:
Relațiile sociale sunt una dintre componentele unui stil de viață sănătos. Felul în care ne gestionăm relațiile spune multe despre noi. În relații ne oglindim, și tot în relații ne putem da seama dacă exagerăm în privința alimentației. Putem căuta ajutor de specialitate sau putem găsi un grup de suport care să reflecte căutarea sănătoasă și normală a stării de bine alimentar, un grup în care să ne simțim sprijiniți și conținuți.

Concluzie

Mâncarea nu este inamicul, ea este cea care ne ține în viață. Să privim mâncarea ca pe ceva bun, care ne reconstruiește corpul clipă de clipă. Falsul sentiment de control și privitul cu suspiciune în direcția alimentației nu pot decât să ne dăuneze. Anxietatea ne poate face mai mult rău decât unele alimente sau ingrediente considerate nepotrivite. Ortorexia nervoasă nu ne ușurează viața, ci ne-o complică. Dacă felul de a mânca ne complică viața mai mult decât este necesar, dacă relațiile sunt afectate și sănătatea se deteriorează în loc să se îmbunătățească, probabil ar trebui să luăm o pauză și să ne întrebăm dacă nu cumva suferim de ortorexie nervoasă.
*
Notă: Acest articol a fost publicat pentru prima dată pe oanafaragluten.com și reprezintă, în mare parte, experiența personală a autoarei, Oana Poșirică.